Results for: mantuire Search Results
Family Filter:
1:00
Mai multe la http://www.sfetcu.com Femeia? Ce mai este si acest mar de cearta, Cu masca ei de ceara si mintea ei desarta, Cu-nfricosate patimi in fire de copila, Cu fapta fara noima, cand cruda, cand cu mila, A visurilor proprii eterna jucarie? Un vis tu esti in minte-i — si astazi te mangaie, Iar maine te ucide. Cu-acelasi ras pe buza Ea azi asculta soapta-ti de-amor sa o auza, Iar maini cu mii propuneri te chinuie si stie Ca orice nerv in tine il rumpe si-l sfasie. Comedianta veche ca lumea — comedie Ea joaca azi — juca-va de astazi ani o mie, Cu-aceeasi masca mandra, neteda, miscatoare — Si cel iubit de dansa azi rade, maine moare. Si asta nerozie, cruzime intrupata, In lumea cea de chinuri ea oare ce mai cata — Ea, cea ce nu gandeste, gandind doara cu gura? Caci sarutari si vorbe de-amor i-a dat natura, Si rasul cel mai vesel, zambirea-mbatatoare, Atata-ntelepciune e-n gura ei de floare, Atata-ntelepciune pari a vedea, s-atata Placere pare-aduce in inima-amarata, Cand capul c-oboseala pe umaru-i ti-l culci Sau cand te uiti in ochii-i ucizatori de dulci, Incat chiar mantuirea cea vecinica ti-o sfermi Si redevii un Sisif — sacrifici pentru viermi: Sa le compui in lume o haina-n generatii — Sacrifici si mandrie, si minte, s-aspiratii. O, moarte, dulce-amica — sub mantia ta larga Acoperi fericitii — si magica ta varga Atinge cate-o frunte de om, ce te doreste: Il face ca titanii, detot despretuieste, Despretuieste lumea, pe sine — si-n sfarsit — Despretuie gandirea ca e despretuit, Priveste asta viata ca pas spre mantuire, Ocazie durerei, o lunga adormire In inimi spaimantate — un chin si o povara, Ce veacuri ce trecura pe umeri i-ncarcara. A vietii comedie miscata e de aur — Cand scena astei viete e-al mantuirii faur. Ironica e ziua ce vesel te priveste Pe cand in fire-o fiinta pe alta prigoneste, Ironica-i miscarea a florilor in vant Cand sug cu radacina viata din pamant; Ironic e pamantul — visternic de viete Cand sanul lui ascunde seminte mii, razlete, Care iesind odata l-a soarelui lumina, Cu capul se saluta, se sug cu radacina. O lupta e viata si toata firea-i lupta, Milioane de fiinte cu ziua intrerupta Sustin prin a lor moarte, hranesc prin putrezire, Acea frumoasa haina ce-acopere pe fire. In van creati la vorbe si le-azvarliti in vant: Plodirea este rolul femeii pe pamant. Priviti acele rasuri, zambiri, visari, suspine, Dorinta de plodire o samana in tine. Ce va certati cu noaptea si buiguiti cu luna? De-ti face-o, de nu-ti face-o... totuna e, totuna. De nu-ti fi voi in lume din nou sa prasiti neamul, Oricare vita suie, oricare tont e-Adamul Vietii viitoare... si fie-un par de gard, Femei ramaie-n lume, de doru-i toate ard. O, moarte! — nu aceea ce-omori spre-a naste iara, Ce umbra esti vietii, o umbra de ocara — Ci moartea cea eterna in care toate-s una, In care tot s-afunda, si soarele si luna, Tu, care esti enigma obscurei constiinti, Cuprins-abia de-o minte, din miile de minti, Tu, stingere! Tu, haos — tu, lipsa de viata, Tu, ce pan' si la geniu spui numai ce-i in carti; O, slaba fulgerare... cea, carui nu te teme, Ingheti nervul vietii din fugatoarea vreme, Cand altii cu-a lor ganduri mereu in lume sapa, — Istorie e viata ce scrisa e pe apa; — Pe tine, dulce-amica, pe tine, intuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumii sclipitoare — pe tine, gand de noapte, Te stinge o femeie cu tainicele-i soapte. Nimic nu e in soapta-i — stii tu ce ea sopteste? Ea nu ma vrea pe mine — pe tine te uraste. Cand imi zambeste mie, ea-atunci s-a pus la panda; Tu esti jertfa la care tinteste-a ei izbanda, Ea n-a stiut vodata, ca ce voieste-i alta — Ca tu esti inamicu-i si ca eu sunt unealta. Unealta chinuita! unealta de ocara, Cand eu cunosc prea bine iubirea ca-i amara, Ma mint pe mine insumi, doresc si cred c-amorul Folos mi-aduce mie... (Mihai Eminescu, Femeia?... Mar de cearta) (Din PPS cu autor: Typoil)
6 Sep 2009
1720
Share Video